Încadrarea manuală a zeci de mii de produse în propriul arbore de categorii este practic imposibilă. Automatizarea poate însă face mai mult rău decât bine dacă se bazează pe principii greșite.
Regulile după cuvintele din denumire sunt o capcană
Regula „dacă denumirea conține un număr și g, este o nălucă de spinning” încadrează corect câteva voblere și greșit mii de lansete, momitoare și plumbi. Cuvântul „Fluoro” în denumirea unei momeli este o culoare, nu un fir fluorocarbon. „X8” este un model de avertizor, nu un fir textil împletit din 8 fibre. Astfel de erori sunt insidioase: produsul este încadrat, doar că greșit, și nimeni nu observă.
Tipul produsului, nu un singur cuvânt
Mai întâi trebuie stabilit ce este produsul (lansetă, momitor, nălucă) și abia apoi unde aparține. Culoarea, modelul, greutatea și lungimea sunt proprietăți. Materialul poate fi un tip dacă piața împarte așa sortimentul, de exemplu firele fluorocarbon.
Mai multe dovezi în loc de una
- categoria furnizorului (dacă este omogenă),
- același EAN la magazinele de referință și categoria lor,
- definiția categoriei dvs.: ce aparține și ce nu,
- asemănarea cu produsele pe care le-ați confirmat deja.
Încadrați automat doar când concordă cel puțin două dovezi. Pe celelalte lăsați-le la verificare, grupate după categoria furnizorului, astfel încât o singură decizie să rezolve întregul grup.
Atenție la grupurile mixte
Categoria furnizorului „Rods” poate conține atât lansete, cât și vârfuri de schimb. Dacă o trimiteți întreagă la „Lansete”, ajung acolo și vârfurile. De aceea, înainte de încadrarea în masă verificați dacă produsele din grup sunt de același tip.
Măsurați acuratețea
Fără măsurare nu știți dacă încadrarea funcționează. Păstrați un eșantion verificat de produse și comparați regulat. Când acuratețea scade, treceți automatizarea în modul de propuneri.